Home » Recenzii » Recenzii de februarie

Recenzii de februarie

Tenebre. Labirintul, de Daniel TimariuTenebre. Labirintul – Daniel Timariu

La fel ca în primul volum, am admirat naturalețea cu care autorul a îmbinat legendele cu faptele istorice și cu realitatea zilelor noastre, inventând povești noi din lucruri atât de cunoscute. Un asemenea demers nu e deloc la îndemâna oricui, deoarece e foarte ușor să cazi în capcana ridicolului, ori să construiești un univers cu multe piese gripate, care scârțâie. Daniel Timariu posedă talentul necesar pentru a realiza un tot unitar credibil. Recenzia, aici.

Îngropat de viu – Dan Radoiu

Cursivitatea scrierii, ghidușia cu care îmbina realul cu fantasticul și, nu în ultimul rând, personalitatea lui tonică m-au surprins în cel mai plăcut mod. Dan Rădoiu nu prea se ia în serios pe sine, ceea ce-l face o companie foarte plăcută, fără pedanterii sau prețiozități, în schimb ia în serios tot ce face, de la cursurile pe care le ține la cărțile pe care le publică. Recenzia, aici

Luna in orasul blestemat de Danut UngureanuLuna în orașul blestemat – Dănuț Ungureanu

Unul din primele lucruri care șochează este modul aparent relaxat și ironic al personajului principal de a relata faptele, de altfel foarte grave. Autorul nu se zgârcește în a zugrăvi imaginile dezastrului. Uneori ai impresia că te pierzi pe aleile Colentinei contaminate de putregai sau ale Pantelimonului mare, un fel de junglă din care nimeni nu mai iese viu, sau printre ruinele unei clădiri care în alte vremuri era simbolul puterii. Recenzia, aici

Crăciunul care nu a mai venit – Anamaria Ionescu

Într-o manieră aproape jurnalistică trecem prin toate momentele cheie de după decembrie 1989 – Piața Universității, mineriadele, speranțele și deziluziile când s-a înțeles că în locul foștilor comuniști au ajuns la putere comuniștii din rândul al doilea. Nu poți avea încredere în nimeni, aproape toți pe care încearcă eroina să se sprijine o trădează, ascund că au avut de-a face cu forțele de represiune sau mint. Înșelată de mai multe ori, eroina se întreabă ce lasă în urma ei. ”Mie mi-a trecut prin cap că aș putea lăsa o poveste.” Mai multe, aici

trenul de triesteTrenul de Trieste – Domnica Radulescu

Romanul, scris în engleză și adresat ca atare în primul rînd publicului american, dar și, acum, tinerilor români de pretutindeni care nu au cunoscut direct experiența comunismului, marchează un punct important în istoria culturii diasporei române din SUA. El este un roman al exilului românesc, care reclamă dreptul asupra unei proprii versiuni a visului american. Astfel, din prima parte aflăm despre viața curentă a adolescenților români din anii ’70-’80, ale căror iubiri, trăiri și petreceri pline de pasiune sînt strategii de supraviețuire în spațiul totalitar al României de atunci, dar și despre condițiile economice precare și despre corupția vieții politice din România acelor vremuri.Mai multe, aici

Un polițist în spațiu – Nic Dobre

Nic Dobre știe să mențină un ritm alert și o atmosferă luminoasă. Nu, nu e o comedie, așa cum am crezut din titlu. Cartea se citește cu plăcere, „cu inima ușoară”, ca să zic așa. Știința e prezentă și, la fel cum remarcasem în precedenta carte, este presărată în doze perfecte pentru a completa lectura, nu a o încărca. Stângăciile și erorile s-au estompat, romanul e echilibrat de la un capăt la celălalt, semn că autorul deja și-a mai format mâna. Pe alocuri, sunt strecurate scene ce duc cu gândul la deus ex machina, dar se dovedește ulterior că făceau parte dintr-un plan bine pus la punct, care-și capătă explicațiile la vremea lor. Recenzia, aici

Tenebre. Labirintul, de Daniel TimariuTenebre. Labirintul – Daniel Timariu

Concluzii: o serie de urmărit; o serie cu mult potențial, cu multe piste, cu multe direcții în care s-ar putea ramifica; din ea s-ar putea desprinde prequeluri, sequeluri și fire narative adiacente, de am avea citi câțiva ani buni de-acum încolo. Bonus: două chestii foarte mișto, una legată de neamul strigoilor, care sunt aproape atotputernici, deoarece se trag dintr-un străvechi neam de zei cu puteri colosale (o trimitere, poate, la mitologia Cthulhu a lui Lovecraft – aș citi cu mare plăcere un astfel de soi de poveste), și supereroul Pavel Chinezu, în opinia mea, adevărata vedetă a acestui volum, în ciuda spațiului restrâns care i-a fost acordat. Altă idee interesantă: biblioteca scrisă pe cărămizile din subteran, păzită de Știma Subteranelor. Recomandată! Recenzia, aici

Oameni și zei – Rodica Bretin

Prima parte a unei serii („Protectorii”) ce promite să împletească genul fantasy cu cel SF și crime, „Oameni și zei” e un prim pas făcut cu dreptul în această direcție de autoarea ce ne-a fermecat de-a lungul anilor cu povestirile sau romanele fantastice. Acțiunea e atât de alertă, atenția cititorului trebuind a urmări intriga pe cel puțin două planuri, încât abia la finalul lecturii am realizat că volumul de față se bazează pe talentul de fin observator, atât al trăirilor feminine cât și al fenomenelor situate dincolo de percepția omului obișnuit. Recenzia, aici

Crimă la Grădina Botanică – Irina Munteanu

Romanul se citește ușor. Irina Munteanu știe să scrie frumos, cu talent, iar ideea de a țese acțiunea în jurul vieții unei personalități românești este una inedită. Astfel, reușește să folosească romanul atât pentru divertisment, cât și pentru educarea cititorilor, deoarece îmi închipui că nu mulți cunosc amănuntele despre viața naturalistului. Recenzia, aici

Uneori, cand visez – Lucian Dragos Bogdan

Am găsit un autor ce îmi place din ce în ce mai mult, ce mă surprinde din ce în ce mai mult.Dacă prima carte citită de la acest autor „Pânza de păianjen” m-a surprins și mi-a plăcut foarte mult același lucru îl pot spune și despre acestă carte. Mi-a plăcut povestea în sine, dar și învățăturile din această carte atât despre noi oamenii și lumea în care trăim, cât și despre Indonezia. Recenzia, aici

Scrie un comentariu

Emailul nu va fi făcut public. Câmpurile marcate cu steluță sunt obligatorii *

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: