Home » Noutăți » #stauacasa, de vorbă cu autori Tritonic. Azi: Dănuț Ungureanu

#stauacasa, de vorbă cu autori Tritonic. Azi: Dănuț Ungureanu

1. Se știe că haiducului Tănase Vlăsia („Viața și faptele haiducului Tănase Vlăsia”) îi place libertatea, viața în aer liber, îi place să fie printre oameni, să ia pulsul străzii. Dintr-o dată, e obligat să stea acasă. Ce ar face el toată ziua, închis între patru pereți? Sau, mă rog, într-o curte, presupunând că s-a izolat într-o vilă de la marginea orașului…

 

Din păcate, mă văd silit să-l pârăsc pe Tănase și poate să-l arunc în gura lumii. Deși suntem frați, doar eu respect restricțiile, doar eu sunt, cum se zice, responsabil. Responsabil e și dânsul, dar cu altele…

Să-l ții pe Vlăsia acasă e ca și cum ai încerca să prinzi vântul într-o sticlă, să-l păstrezi pentru la vară, când ne-om plânge de arșiță. Firește, porțile teraselor sunt acum zăvorâte, iar mititeii și berile vin prin curieri îndrăzneți, ca mărfurile de contrabandă, însă nu-l plâng eu pe Tănase al nostru.

Mai mult ca sigur s-a băgat în carantină pe la vreo prietenă a lui, ori pe la mai multe, pe rând, să mai pună țara la cale și să se bucure de plăcerile izolării (în grupuri nu mai mari de trei persoane, cum zice legea). Parcă-l văd dezmierdându-și drăguța, aprovizionați amândoi cu mormane de măști și mănuși de unică folosință…

 

2. Vigilantul Luna („Luna în orașul blestemat”) arestează un grup de suspecți. Primește, pe surse, informația că aceștia veneau dintr-o zonă de mare risc. Ce face? Distribuie informația și intră în carantină sperând ca alții să rezolve cazul sau ia niște măsuri minime de protecție și continuă investigația?

 

Dănuț Luna e un tip prea plictisit de viață ca să refuze o provocare, chiar dacă e cu niscaiva febră și tuse. Având în vedere cum arată lumea în care e nevoit să trăiască, probabil că pericolul unei îmbolnăviri e cea mai mică dintre grijile sale. Totodată, cunoscându-i firea, nu sunt convins că se împiedică de noțiuni la care legea pe care o apără se referă destul de vag, cum ar fi, de pildă, compasiunea pentru cei din jur.

Așadar, o să-și vadă mai departe de treabă, luându-și niște măsuri de siguranță personale. Va mări probabil doza de bere „Popular” și-și va ascunde parțial figura posacă sub o mască de protecție.

Poate fi chiar un avantaj să treacă neobservat într-o mulțime de indivizi cu chipurile de asemenea ascunse (o lume de mascați, ce umor negru…), însă va trebui să se bizuie mult pe flerul său de fost polițai, ca să-și poată identifica suspecții.

 

3. Tânărul Andreas („Experimentul Păpușa”) primește de la partid sarcina de a se înscrie pe listele voluntarilor unui ONG. Ar trebui să preia liste de cumpărături de la asistați social, să livreze sacoșe… Are vreo ezitare sau își asumă rolul prevăzut de Președinte, sperând că asta îi va aduce, cândva, o recunoaștere a meritelor și o binemeritată promovare?

 

Cel puțin la începutul experienței sale politice, bobocul Andreas e trup și suflet cu Partidul. Așa că nu ezită nicio clipă să se implice în acțiunile formațiunii, fără a se gândi că-și pune sănătatea în primejdie. E voluntarul care zice „dacă trebuie livrate zece sacoșe cu alimente, lăsați-mă pe mine să le duc pe primele douăzeci”.

Pe de altă parte, mă gândesc ce frumos ar fi dacă exemplul său i-ar însufleți pe toți colegii săi și pe membrii partidelor, în general, să-i ajute pe aceia cărora le este greu, în această perioadă, să se aprovizioneze cu cele necesarului de zi cu zi.

Dar astfel de lucruri se petrec mai mult prin cărți și prin filme. În viața reală n-am să văd deputați și senatori descărcând portbagajele merțanelor în poarta unor cămine de bătrâni, ori de copii, mai devreme de alegerile următoare.

Așa că… „osul la treabă, Andreas, dragul mieu”, cum ar zice mentorul lui.

 

4. Izolat la domiciliu, Puiu M. („Conspirația femeilor”) se simte, la început, în siguranță. E carantina un blestem sau o binecuvântare pentru el? După cât timp se plictisește de comunicarea exclusiv virtuală cu prietenele de pe rețelele sociale?

 

Ca admirator fără rezerve al doamnelor, unul din acele rare specimene masculine care nu cunosc verbul „a cârti”, drăgălașul de Puiu M.își dedică timpul în totalitate pentru siguranța și confortul favoritelor sale.

Așa încât nici nici gând despre o izolare totală, în cazul lui. Păi cine să facă aprovizionarea de două ori pe săptămână? „E nevoie de legume proaspete”, zic prețioasa soție Olguța, remarcabila soacră Augusta și inestimabila fiică Lizuca, „doar nu vrei să facem scorbut, ca marinarii lui Columb”.

Și-apoi, lui îi e totuna să iasă pe stradă cu orice mască, indiferent cât de neasortată, ori demodată.

Adevărata sa izolare, aceea la care visează în taină atâția ipocriți, se petrece noaptea, pe chaturi și forumuri invadate de doamne și domnișoare…

 

Dănuț Ungureanu

5. Ce sfaturi le-ar da vigilantul Luna cititorilor cărților semnate de Dănuț Ungureanu,pentru o zi de izolare?

„Stați acasă, dacă nu vreți să aveți de-a face cu mine, puișorilor… E foarte neplăcut să vă pricopsiți cu vreun virus care vă pune la pat, dar o să vă fie și mai rău dacă mă-mpiedic de voi când umblați teleleu pe stradă…”

 

 

Cărțile semnate de Dănuț Ungureanu pot fi comandate pe Tritonic, libris.ro, librarie.net

Scrie un comentariu

Emailul nu va fi făcut public. Câmpurile marcate cu steluță sunt obligatorii *

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: