Blog.Tritonic.ro Cititul nu dăunează sănătății!
4 DE CE-uri
Interviu cu Marc Voltenauer,
Autor elvețian al romanului:
Cine a ucis-o pe Heidi?, O anchetă a inspectorului Andreas Auer
Editura Tritonic, 2020
– De ce ai decis să fii scriitor?
Am început să scriu târziu, după o călătorie în jurul lumii împreună cu partenerul meu, în anii 2011-2012. Gryon, un mic sătuc, liniștit, din Alpii Elvețieni, care m-a inspirit și m-a făcut să vreau să scriu. Gryon – la fel ca Fjällbacka pentru suedeza Camilla Läckberg – a fost decorul perfect pentru un thriller: atmosfera unică a unui sat pitoresc, stilul de viață de la munte, atmosfera caldă a cabanelor, viața de zi cu zi la sat, peisajul impresionant al munților, iernile grele. Chiar înainte de Crăciun, în 2012, m-am trezit în miez de noapte și am început să scriu primele rânduri ale poveștii „Dragonul Muveran”. Nu descrisesem niciodată personaje, locuri, atmosfera unei povești polițiste și, cu atât mai puțin, nu avusesem ocazia să practic temutul exercițiu de a scrie dialoguri. Foarte repede, scrisul a devenit un amestec gustos între dorință și nevoie. Un fel de drog dulce la care cedasem fără să-mi dau seama. La un an și jumătate după acea noapte de Crăciun, am scris ultimul rând al primului meu roman, căruia i s-a adăugat acest sentiment vagabond, între satisfacția de a ajunge la final și începutul melancoliei de după.
– De ce ai ales literatura polițistă?
Sunt pur și simplu un mare cititor de mystery & thriller și, prin urmare, a fost totul natural.
– De ce Gryon?
Gryon, un mic sat de munte, fără istorii, cu puțin peste o mie de locuitori. O atmosferă ca de sufragerie, în care inspectorul are pe toată lumea la îndemână. Sau aproape… Satul este izolat, dar nu ermetic. Asta lasă jocul deschis și oferă posibilități de a aduce elemente externe: familiile care au locuit acolo timp de multe generații. Un loc în care lumea rurală se confruntă cu modernitatea.
Un loc în care sunt spuse multe povești și unde legendele fac parte din conștiința colectivă.
Și apoi Fond-de-Ville, inima satului care emană o atmosferă cu totul specială. Locul unde este amplasată fântâna cea mare – unde femeile satului se întâlnesc pentru a spăla rufe – și biserica din piatră – unde sunt sărbătorite toate botezurile, nunțile și înmormântările – sau sala parohială unde bărbații se întâlnesc pentru a lua decizii. Acestă răscruce de drumuri ce a fost martoră la toate evenimentele satului, locul care păstrează cu mare grijă toate amintirile comunității. Doar deschide ochii și ascultă! Aici, fiecare piatră are ceva de spus.
Prin urmare, Gryon a fost pentru mine un cadru perfect pentru a întâmpina un criminal cu sânge rece. Dar era nevoie ca un inspector de poliție să prindă viață. Un fel de Harry Hole (polițist creat de Jo Nesbo) care este în același timp singur, deprimat, alcoolic și cuceritor? Sau un Wallander (personaj al lui Henning Mankell) melancolic, ciudat, stângaci și la fel de captivant? Sau un Anders Knutas (personaj principal al autoarei suedeze Mari Jungstedt) care trăiește o viață de familie confortabilă pe o insulă suedeză?
Aici s-a născut în mintea mea Andreas Auer. Andreas este un bun epicurian (oare?). A crescut la oraș și acum locuiește într-un sat, la munte. Este homosexual și trăiește fără griji într-o relație cu Mikaël. Nu și-a pus niciodată întrebări. Îl interesează multe: psihologia, teologia, gastronomia, whisky-urile, trabucurile. Dar cea mai importantă pasiune a sa este comportamentul criminalilor în serie. Îi place abordarea care îl determină să încerce să pătrundă în mintea unui criminal și să înțeleagă motivațiile acestuia. Descoperă identitatea unui criminal, încearcă să te apropii de umbra lui, identifică-i inconștientul… Zona întunecată îl fascinează. Cea a ucigașilor. De asemenea, a lui. Este profund dedicat profesiei (sau vocației?). Uneori până la obsesie. Un bărbat cu o personalitate complexă. Pentru el, nu există alb sau negru. Doar nuanțe de gri… Dar, la începutul celor 40 de ani ai săi, încep să apară întrebări existențiale…
– De ce o serie?
Ca cititor, îmi plac foarte mult seriile în care urmăresc un inspector de la o anchetă la alta. Și ca autor, la fel. Dincolo de ancheta în sine, personajele evoluează în timp. Precum cititorii, sunt încântat să-mi regăsesc personajele principale dintr-o carte în alta.