Două volume de Emanuel Adrian Sârbu, un erudit al temelor de care se ocupă

Un izvor de referințe pentru studiile deceniilor viitoare din domeniu

Poșta rapidă mi-a înmânat deunăzi două cărți ale aceluiași autor, Emanuel Adrian Sârbu. Cunoscându-l ca un erudit al temelor de care se ocupă, m-am năpustit asupra lor, devorându-le scoarță cu scoarță. Mai ales pentru faptul că nici eu nu am rămas neinfectat de studierea fenomenului sinuciderii, susținându-mi chiar teza de doctorat în acest domeniu. Nu vă mirați deci, că am înfulecat prima dată volumul Pe urmele lui Durkheim. Harta sinuciderii în România post-comunistă, pusă cu generozitate pe masa cititorilor dornici de studiu de către editura Tritonic din București. Bogăția datelor și meticulozitatea cu care e scrisă cartea o face să rămână un izvor de referințe pentru studiile deceniilor viitoare din domeniu.

S-a copt deja pe deplin timpul pentru ca sinuciderea să devină o problemă declarată a sănătății mintale

A urmat mai apoi Conduita deliberat-autoagresivă. Abordări teoretice de la aceeași editură. O analiză amănunțită a modalităților de abordare a suicidului, de la Durkheim până în ale noastre zile. O trecere în revistă a patternurilor și determinanților socio-culturali a conduitei suicidare, a modelelor, instituțiilor și organizațiilor, al specialiștilor și ale lor instrumente de lucru în domeniul prevenției suicidare și a intervenției în criza suicidară. Un bun ghid pentru cei care doresc să se înhame pe lângă cei care deja trag la jugul lui Sisif, la acel jug care oferă în final satisfacția salvării atâtor vieți ale semenilor. S-a copt deja pe deplin timpul pentru ca sinuciderea să devină o problemă declarată a sănătății mintale, necesitând programe naționale în vederea făuririi unui plan național unic al prevenției, cu un organism care să coordoneze eforturile și grupurile fărâmițate la nivel național, care de sine putere și după o politică de ei chibzuită se dau peste cap ca să-și realizeze scopul. Fără un sprijin material din partea celor care ar trebui să simtă ca o problemă de suflet realizarea acelui scop. De a salva vieți care mai pot fi salvate, fără cheltuieli cu medicamentele sau cu spitalizările, de multe ori ineficiente.

Nu pot decât să îndemn psihiatrii, dar și practicanții altor specialități medicale, și de ce nu, cititorii neavizați încă, să sacrifice banii și timpul necesar cumpărării și studierii acestor volume. Vor avea un enorm câștig!

Dr. Veress Albert, M.D., Sc.D.
Medic primar psihiatru