Blog.Tritonic.ro Cititul nu dăunează sănătății!
Familia românească – reper de stabilitate: studii de sociologia familiei, calitatea vieții și politici sociale
Raluca Popescu
colecția Sociologie, Tritonic, 2022
Volumul de față – precizează autoarea – are ambiția unei analize integrative a familiei românești. „Demersul meu a urmărit o multitudine de aspecte – tipuri și structuri familiale, stiluri de viață și orientări valorice, diviziunea sarcinilor domestice și roluri de gen, relații intergeneraționale și relațiile familiei cu celelalte instituții sociale, probleme cu care se confruntă familiile, standardul de viață al familiilor și politicile familiale de suport – toate acestea fiind plasate într-un context european și internațional. Modelul românesc al familiei-suport în toate situațiile înseamnă că aceasta reprezintă principalul reper valoric în viețile oamenilor dar și singura pe care se pot baza la nevoie. Legăturile familiale puternice, implicarea sporită în îngrijirea copiilor, vârstnicilor și a altor dependenți, suportul cvasi-unanim pe care îl oferă membrii familiei unii altora, simbolizează nu doar solidaritate ci și un standard de viață modest, imposibilitatea externalizării sarcinilor și lipsa de acces la servicii pentru toate nevoile.”
recomandare se Stelian Țurlea pe amosnews
Fata cu un singur ochiMihaela Motreanu
colecția Thriller & Mystery, Tritonic, 2022
Am fost complet surprinsă de conținutul acestei cărți, de temele abordate, precum și de personaje….personaje toxice care fac parte din relații toxice. Pentru a parcurge cartea aceasta ai nevoie cu adevărat de o minte deschisă, înțelegătoare, de empatie, de o capacitate fantastică de a vedea dincolo de personaje, de a încerca să intri în mintea și sufletul lor. Cel mai mult mi-a plăcut modul de scriere al autoarei și sper să ne surprindă în viitor cu cât mai multe cărți.
recomandare de ale.citeste pe Instagram
Mihaela Motreanu
colecția Thriller & Mystery, Tritonic, 2022
Nu numai că mi-a plăcut Fata cu un singur ochi, dar am fost și curioasă să văd cine stă în spatele acestui roman; cine este această autoare temerară și inteligentă care își descrie cartea ca fiind “aproape un thriller”. O mișcare subtilă, dar cu greutate, menită să convingă cât mai multe persoane nehotărâte să îi citească romanul – pentru mine, cel puțin, a funcționat perfect. Nu spun asta prea des despre o carte, dar consider că Fata cu un singur ochi se adresează unui public matur, iar prin asta nu mă refer neapărat la o anumită categorie de vârstă, cât mai degrabă la un anumit tip de deschidere către subiecte considerate tabu. Este vorba despre acele teme pe care le ocolim cu delicatețe. Ne place să credem despre noi că suntem ființe atât de evoluate din punct de vedere emoțional și intelectual, încât devenim aproape orbi în fața violenței fizice și emoționale (atât în cuplu, cât și în familie). (…) În loc de concluzie o să spun că această carte m-a făcut să mă gândesc la modul în care îi afectez eu pe cei din jurul meu. M-a determinat să încerc să identific nu numai situațiile în care am fost eu influențată negativ de cei din jur, ci mai degrabă împrejurările în care am trecut eu de cealaltă parte a baricadei – iar asta nu e puțin lucru, având în vedere că nimănui nu îi place să creadă că este personajul negativ în povestea cuiva. Chiar și numai pentru asta, recomand acest roman.
recomandare de asasunt.eu pe Instagram
Doi (ediția a II-a)Tony Mott
colecția Cașmir, Tritonic, 2020
”Doi” este un volum ce se citește foarte rapid, debutează cu povestea din perspectiva Adrianei, iar ultimele pagini sunt din perspectiva lui Dan. A fost foarte interesant să aflu totul despre cei doi, atât despre trecutul lor individual, cât și despre ei împreună. Recunosc, am râs un pic la final. Am surâs. Nu e SF, dar nici ceva ce nu s-ar putea întâmpla. Din… păcate? Fericire?
Tony are un stil foarte captivant de a scrie. Urmează Julieta, căci nu îi pot rata nicio publicație.
recomandare de thereadingotter pe Instagram
Către o istorie a cărții: carte, lectură și comerț în România secolului XX
Pavel Sebastian-Raul
colecția Comunicare media, Tritonic, 2022
Într-un articol din urmă cu aproape un deceniu, Sebastian-Raul Pavel afirma „Cartea este un operator simbolic într-un câmp cultural şi social al distincţiilor şi relaţiilor de putere şi legitimare”. Avea să-și dezvolte cam de atunci ideea într-o lucrare de doctorat, susținută în urmă cu aproape trei ani, publicată anul trecut – și semnalată de noi în rubrica de astăzi. Sebastian-Raul Pavel, născut în 1986, absolvent al Facultății de Filosofie Babeș-Bolyai din Cluj, lucrează de 15 ani în industria cărții, fiind librar la Cluj și București și achizitor de carte. „Valoarea cărții ca artefact este dată de o întreagă istorie, care nu este doar culturală, ci și tehnică, economică și socială – afirmă cercetătorul în introducerea cărții sale. Rolul social al acesteia nu este determinat numai de calitățile sale materiale, ci și de orbita ei din jurul practicilor individuale și sociale, pe de-o parte, precum și prin modul în care a afectat însăși exprimarea (publică, privată) a acestora. Istoria cărții nu poate, astfel, să se preocupe doar de carte, asa cum niciun studiu asupra pieței de carte nu se poate uita doar la cifrele de vânzări și mărimea tirajelor.”
semnal editorial de Stelian Țurlea pe amosnews
Viața și faptele haiducului Tănase Vlăsia
Dănuț Ungureanu
colecția Serie de autori, Tritonic, 2015
Nu mă așteptam să-mi placă așa de mult cartea. În primă fază, m-a derutat încercarea autorului de a scrie o poveste desprinsă parcă din mijlocului secolului al XIX-lea, dar transpusă în vremuri moderne. Dar, după o vreme, am început s-o savurez. Și să mă amuz. Și să aștept noile aventuri, noile personaje exotice. (…) Ce am apreciat în mod deosebit este felul în care autorul reușește să realizeze amestecul dintre un limbaj cu multe arhaisme și tehnologia specifică vremurilor noastre, făcând ca totul să sune unitar, armonios. Finalul este previzibil, dar mie mi-a plăcut tocmai fiindcă s-a înscris perfect în „poveștile cu haiduci” obișnuite. Cum am spus, probabil că rețeta nu va fi pe placul unor cititori, în timp ce la alții va merge ca unsă. Eu am făcut parte din ultima categorie.
recomandare de Lucian-Dragoș Bogdan pe Goodreads
GastroNoirLucian Dragoș Bogdan, Bogdan Hrib, Horia Gârbea, Anamaria Ionescu, Ștefania Coșovei, Rebeca Cojocaru, Petru Berteanu, Raymond Clarinard, Daniel Timariu, Teodora Matei, Ligia Enache, Monica Ramirez, Lucia Verona
colecția Thriller & Mystery, Tritonic, 2018
Povestirea surprinde prin calitatea limbajului vechi. Exemplificăm: Nimeni nu gustase nimic, numai două jupânițe, ce se aflau printre cele mai răsfățate și de Vodă, pre numele lor Zamfira și Iulica, se pierduseră prin odăi, chipurile să-și dreagă sulimanul, și răseseră câteva ulcele dintr-un vin rubiniu și rece, încât acum se veseleau și erau admirate de toți boierii, câți erau acolo, pentru voioșia lor (p. 70). Am ales acest paragraf pentru a sublinia densitatea bine ținută sub control a arhaismelor, pentru că la o asemenea virtuozitate de limbaj, tentația majoră este de a abuza de cuvintele cu parfum vechi, ceea ce nu este cazul în povestirea de față. Aceasta se încadrează, cuminte, în tematica generală a volumului: când le este lumea mai dragă, mesenii sunt nevoiți să plece din pricina unei crime. Sfetnicul italian al Principelui (recunosc, eu unul nu l-aș fi numit altfel decât Vodă; n-am prea avut noi Principi, cel puțin nu în perioada în care am fost, erezie!, parte a Imperiului Otoman) cade răpus de o bucată mai friptă a plăcintei. Deznodământul, chiar dacă nerezolvat, aproape nici nu mai contează într-un text impecabil, de la început până la sfârșit, în care umorul se îmbină cu imaginea ușor idealizată a unor Principate (iată, totuși, motiv pentru apelativul Principe) în care fiecare supraviețuiește, vesel, pe cont propriu, sub jugul otoman.
recenzie de Ciprian-Ionuț Baciu pentru povestirea Plăcinte cu ighemonicon, de Horia Gârbea, în revista Galaxia 42 nr. 36 / aprilie 2023
Lucian Dragoș Bogdan, Bogdan Hrib, Horia Gârbea, Anamaria Ionescu, Ștefania Coșovei, Rebeca Cojocaru, Petru Berteanu, Raymond Clarinard, Daniel Timariu, Teodora Matei, Ligia Enache, Monica Ramirez, Lucia Verona
colecția Thriller & Mystery, Tritonic, 2018
O povestire structurată în cinci părți, marcate corespunzător în text, care, însă, nu prea se leagă între ele. Aflăm, succint, despre doi frați afaceriști, despre tentative de îmbogățire în anii 90, despre o crimă cu tentă suicidară, despre un detectiv orb cu abilități senzoriale speciale. Din nefericire, salata de ton, strecurată artificial în povestire, nu contribuie cu nimic nici la dezvoltarea intrigii, nici la rezolvarea vreunui mister, nefiind mai mult decât un element gastronomic al decorului, o inserție marginală într-un dialog aparent dezinvolt între două personaje schematizate. Finalul aduce o oarecare întorsătură neașteptată de situație, însă, din punctul meu de vedere, prea puțin față de obiectivele generale ale povestirii.
recenzie de Ciprian-Ionuț Baciu pentru povestirea Salată de semiton, de Petru Berteanu, în revista Galaxia 42 nr. 36 / aprilie 2023