Mini interviu cu autorul norvegian Thomas Enger, invitat special la Festivalul Internațional de Carte Transilvania și autorul romanului „Instinct criminal” apărut la Tritonic Books.
Când ai realizat că destinul tău e să ajungi scriitor?
A fost un vis al meu cu mult timp înainte de a fi îndeajuns de norocos în a face din el o profesie. Am început să scriu ficțiune când aveam 19-20 de ani, scurte povestiri, doar din amuzament, dar am realizat repede când de mult mi-a plăcut și cât de tare îmi doream să devin un autor veritabil. De aceea am perseverat în timp ce-mi definitivam studiile, în timp ce aveam o slujbă stabilă, în timp ce aveam o familie în grijă. Cred că numai după ce am reușit să semnez un contract pentru prima mea serie am realizat că, hei, aș putea fi în stare să trăiesc din asta!
De ce Crime Fiction?
Atunci când am realizat că îmi plăcea să citesc romane, ficțiunea de suspans a fost prima, a doua și a treia alegere. Pentru că într-adevăr iubeam entuziasmul, fiorii, ucigașii nebuni și detectivii isteți, așa că atunci când a apărut nevoia de a scrie eu însumi, alegerea a fost ușor de făcut.
Ești un scriitor cu normă întreagă acum. E greu?
Da, sunt destul de norocos să mă pot numi full time writer. De fapt era de la debutul meu în Norvegia, demult, în 2010. Eram liber de vreun contract în acea vreme, îmi părăsisem slujba de jurnalist cu un an și jumătate în urmă, pentru a-mi urma visul. Chiar am câștigat pariul. Dar da, a fost greu, și încă este. E o provocare să poți veni cu idei care sunt originale și bune și să poți face asta cel puțin o dată pe an – ceea ce trebuie să fac pentru a putea să-mi plătesc facturile. Dar nu mi-aș dori să o fac altfel.
Cel mai bun film Crime fiction în opinia ta?
Oh, sunt atât de multe din care să aleg, dar cred că trebuie să fie Tăcerea mieilor.
Am fost un fan uriaș al lui Harlan Coben pentru mulți ani. Pentru mine încă e un autor care-ți merge la inimă. La fel John Hart. Când am început eu însumi în domeniu, citeam o mulțime de autori scandinavi ca Henning Mankell și Jo Nesbø. Nesbø încă mi-este favorit. Autori precum Camilla Grebe și Tove Alsterdal sunt atât de buni… Oh, și vă rog verificați și marfa lui Derek B. Miller! E fantastic.
Cel mai bun film mystery & thriller?
Voi alege două: Seven și The Usual Suspects.
Cunoști ceva despre România?
Nu prea multe, mi-e teamă, dar îmi amintesc câțiva dintre marii fotbaliști de pe vremuri, ca Gheorge Hagi, Adrian Mutu și Gheorghe Popescu. Pe vremea când eram mic îmi amintesc că am văzut-o pe Nadia Comăneci la televizor, nu că aș fi vreun gimnast, departe de mine, asta. Eram doar un adolescent atunci. Dar, sigur, ceea ce s-a întâmplat în România în 1989 m-a impresionat puternic. De fapt, tatăl meu a călătorit în România aproape imediat după evenimente cu un camion plin cu haine și jucării pentru o casă de copii. Cu toate astea, am așteptat să vin în vizită de mult timp și acum, în sfârșit, se întâmplă. Abia aștept.