Blog.Tritonic.ro Cititul nu dăunează sănătății!
Un nou roman marca Tony Mott, o Gigi Alexa aflată la o mare răscruce, un Brașov în plină pandemie, o intrigă cu nenumărate răsturnări de situații, dialoguri rapide și acțiuni neașteptate. O bucurie pentru cititorul de mystery & thriller. De înghițit pe nemestecate!
Bogdan Hrib
Capitolul 1
Gigi Alexa, luni, 25 mai 2020
„În vremea aceea, marea masă a oamenilor era cuprinsă de o disperare mută din cauză că infernalele computere din interiorul craniilor lor erau incapabile să-și restrângă activitatea sau să caute să lenevească. Așa că ele cereau neîncetat noi probleme, care să le solicite cât mai mult, dar pe care viața nu li le putea oferi.”
Kurt Vonnegut – „Galapagos”[1]
Pretenția de a suspenda totul a fost una absurdă. Unii ar fi vrut să creadă că a fost un vis. Unii s-au speriat. Cei mai mulți. Alții au luat totul în râs. Au fost și dintre aceia care au mers pe teoria conspirației, atât au putut. Le era mai ușor să-și imagineze că totul s-a datorat intenției criminale a cuiva, măcar să fi fost o clică, poate o organizație ocultă; pentru că era mai ușor să atribuie un scop întregii nebunii decât să accepte că e ceva care, pur și simplu, s-a întâmplat. Unii au sperat că au doar un coșmar, alții ar fi vrut să doarmă și să se trezească doar atunci când totul ar fi revenit la normal.
Avea un vis recurent când era mică. Se făcea că toată lumea împietrea și doar ea se putea mișca. Se ducea pe străzile pustii și nu găsea pe nimeni. Intra în case și îi descoperea stând la masă, trântiți în pat, stană de piatră în conversații.
Când a văzut imagini cu orașe pustii, pradă doar pisicilor vagaboande și porumbeilor, a fost ca și când cineva a pus în scenă ce vedea ea nopțile.
Deschide mai întâi un ochi. Stă cu capul pe o parte și, la distanță de o palmă, îi vede mâna pe cearșaf, îndreptată spre ea. Cârlionții ei blonzi o gâdilă pe față. Deși s-a tuns și acum are un fel de bob mai scurt, până la umeri, tot e complicat, chiar dacă e ceva mai ușor decât cu claia de păr de dinainte. Își ridică puțin capul și se apropie de el. Duce nasul către degetele lui și inspiră puternic. Vrea să vadă dacă se mai simte mirosul ei și cum. Îl atinge ușor și el își retrage puțin brațul. Mai face o mișcare. Izul e ușor înțepător. O dezamăgește. Speră că miroase așa din cauza lui, niciodată nu se spală după ce fac sex, oare de ce nu-i spune odată? Scoate limba și-i atinge degetul, apoi continuă, îi ia tot degetul în gură. El începe să se miște, scoate un oftat și o trage spre el fără să deschidă ochii. Gigi încearcă să se dea la o parte, îl vede zâmbind și se apropie fără să vrea atunci când îl simte atingând-o pe sâni, ușor, apoi cum coboară și-i mângâie coapsele și cum se strecoară între picioarele care i se desfac fără să le poată controla. El își scoate mâna ușor, își linge degetele, ea se repede și îi apucă flămândă degetul mare cu gura. El îl retrage încetișor, ea dă să-l muște, el îi acoperă gura cu a lui apoi își continuă drumul pe pântec către vaginul ei. Se oprește, dă plapuma ușor la o parte și-și pune gura pe sânul ei drept. Gigi dă capul pe spate și se arcuiește cu șoldurile ridicate.
Mereu i-a fost greu să facă dragoste de dimineață. Nu că ar fi avut pe cineva prea des prin preajmă; singurătatea i-a fost un fel de armură. Iar folosește cuvinte mari. Dar viața ei a fost dată peste cap. Și nu din cauza lui, încă mai crede că el e o întâmplare pe care o evaluează ca fiind fericită în unele zile, dar are și multe momente când i se pare că e obositor, diferit, inutil și că nu se mai recunoaște. A avut probleme ușoare cu vârsta la treizeci de ani, poate că e totul mai dificil, acum, pentru că va împlini curând patruzeci. Doar o cifră! Nu înseamnă nimic, își repetă ea des asta. Prea des, așa că posibil să fie ceva. Un regret, o teamă, să-i zică nostalgie?
Gigi Alexa își prinde părul blond și creț într-un coc complicat. Când îl ridică așa în vârful capului, îi cad mereu niște șuvițe, cele care sunt prea scurte. Azi nici măcar nu le va ascunde cu agrafe, le lasă să-i acopere puțin ceafa.
Daniel nu s-a mișcat din pat. Întinde brațele spre ea:
– Mor de sete, poate a mai rămas măcar o picătură de apă pe tine, dă-mi să beau, te ling din cap până-n picioare, dacă vii lângă mine!
– Te rog să te duci să te speli.
– Oh, dar ce glas, ce ton! Măcar mi-am făcut treaba mai devreme, acum vorbește femeia satisfăcută din tine. Mi-e dor deja de pizda ta.
Gigi îi vede erecția:
– Ești doar o pulă, Daniel, și-ți spun asta cu toată admirația, zâmbește Gigi. Te gândești doar la sex.
– În loc să te bucuri! Zău dacă te înțeleg! Mă rog, știu că lucrurile se vor schimba diseară, când vei fi din nou activă. Te iubesc.
– Și eu, cară-te să te speli!
– Care-i graba? Te duci undeva?
– Eu nu. Dar tu cred că ar trebui să mergi la maternitate. Sau…?
– Da, dar sunt tură lungă azi, fac 24 de ore, intru la prânz. Mâncăm ceva? Vrei?
– Nu știu. Ce-mi oferi?
– Draga mea, bănuiesc c-a mai rămas ceva prin frigider. Lasă, mai avem doar câteva zile până se deschid restaurantele ș-atunci o să mâncăm doar în oraș. Acum n-am chef de gătit.
– Mare gătit la un mic dejun!Vreau o cafea și atât, de fapt. Plec și eu acasă odată cu tine. Mă poți duce tu?
– Desigur. Faci tu cafea, te rog?
– Desigur, râde Gigi.
[1] Editura Polirom, Iași, 2003, traducere Virgiliu Ștefănescu-Drăgănești