„Un scriitor este un cumul de experiențe” – un interviu cu Anamaria Ionescu

Mini-interviu de Teodora Matei, cu ocazia lansării volumului Crăciunul care nu a mai venit, un roman de Anamaria Ionescu, la Gaudeamus 2017.

1. Ideea „Crăciunului care nu a mai venit” a stat la dospit vreme îndelungată în mintea autoarei sau s-a materializat în urma unei inspirații de moment?

Eu nu sunt foarte spontană în ceea ce privește creația literară. O idee de carte dospește mult. Nu mă apuc să scriu decât atunci când am în minte povestea în mare. Într-un fel trebuie să mă conving pe mine că acea poveste merită spusă.

Crăciunul care nu a mai venit este o carte la care m-am gândit multă vreme. Mi-am dorit să scriu o poveste care să surprindă trecerea de la comunism la democrație. Cum am resimțit-o eu și generația mea. Ce am sperat și ce n-am reușit. Și să-mi dau răspunsuri la întrebări pe care interiorul meu a refuzat multă vreme să și le pună. Sper ca cei ce o vor citi, în special cei tineri, să-și facă o idee despre mersul lucrurilor, despre provocări, să înțeleagă de ce am procedat așa cum am procedat, de ce suntem așa cum suntem acum. Iar cei mai mari să se recunoască întrucâtva. Sper să nu fie o aroganță prea mare, dar, din această perspectivă, plasez cumva Crăciunul care nu a mai venit alături de Ultima fotografie a lui Bogdan Hrib (carte pe care o ador). Amândoi am săpat adânc în minte și suflet și am decis să împărtășim cititorilor ce am găsit acolo.

2. Există un moment potrivit pentru scrierea / lansarea unei cărți? Și nu mă refer la ocazia lansării în cadrul unui eveniment cultural anume sau la tendințele exprimate de public, ci la trăirile autorului.

Absolut. Știi cum se spune, fiecare lucru are timpul său. Poveștile pe care noi le așternem nu fac excepție. Nu știu dacă ți-am spus vreodată, dar primul meu volum de povestiri, Camera obscură apărut prima oară în 2009 la editura Nico și în 2015 la Tritonic, a fost scris cam în 3 ani. Nu am putut scrie povestirile decât atunci când au fost coapte. Și ele, dar și eu. Din punctul meu de vedere un scriitor este un cumul de experiențe, ale lui și ale altora, al căror liant este maturitatea care-l ajută să le-nțeleagă. Sau nu.

3. În opinia ta, care ar fi procentul ideal de experiență personală introdus într-o carte, astfel încât autorul să nu se simtă vulnerabil în fața lectorului?

Cel care îi permite autorului să se uite în oglindă dimineața. Vezi tu, până la urmă totul ține de responsabilitate, chiar și în cazul ficțiunii. Pentru că personajele din cărțile tale sunt, fiecare din ele, voci ale minții care le-a creat. Eu una mă inspir foarte mult din viața mea și a celor din jurul meu. Dar sunt atentă să nu-mi pun cunoștințele, prietenii și familia în posturi delicate. Până acum am reușit, zic eu…

Mult succes, Anamaria! Ne vedem vineri, la lansare!