Blog.Tritonic.ro Cititul nu dăunează sănătății!
Claudia Dionise, traducătoare
Block 46 al Johanei Gustawsson a reprezentat pentru mine, un puzzle de 1000 de piese, mici, cu multe detalii, aparent fără legătură între ele și fără imaginea de pe cutie. Citeam și traduceam și nu înțelegeam direcția în care se ducea povestea, nu vedeam legăturile dintre cele două povești, cea a lui Erich la Buchenwald și cea a criminalului în serie care teroriza contemporanul. Nu înțelegeam, dar îmi plăcea, mă intriga, mă provoca să descopăr adevărul; am devenit pe rând, unul dintre detectivi, prietena îngrijorată, chiar victima, câteodată- criminalul. Construiam câte un colț al puzzle-ului crezând, de fiecare dată, că mă apropiam de adevăr, de imaginea de ansamblu- și mă bucuram la gândul că într-un final m-am prins și știu cum va continua povestea. Asta până ajungeam la următorul capitol și orice preconconcepție avusesem se disipa cu repeziciune. Și o luam de la capăt. Mutam piesele, le căutam locul celor lăsate de-o parte și continuam. Continuam cu speranța că la următorul capitol voi descoperi de fapt toată încrengătura. Îmi făceam iluzii inutile pentru că, imaginea de ansamblu mi s-a dezvăluit abia la final. Și ce final! Ce descoperire! Puzzle-ul era complet și avea atât de multe detalii care îmi scăpaseră…
Corectându-mă am avut șansa să-l recitesc și l-am descoperit în altă lumină, cu lucidatea omului care știe cine e criminalul încă de la început și n-ar mai avea de ce să fie surprins. Dar am fost mai mult decât surprinsă, am fost uluită să observ detaliile care îmi scăpaseră, să redescopăr traseul către capturarea ucigașului. Pot să spun că cea de-a doua lectură a fost chiar și mai interesantă decât prima. Și deși știam cum se va termina, tot am stat cu sufletul la gură, cu o oarecare teamă în suflet că povestea se va termina altfel. Abia atunci am înțeles cu adevărat măiestria Johanei, grija pentru detalii, lirismul care își face simțită prezența în cele mai dure momente, îndulcind tragicul, umanizând monstrul sau monștrii.