Războiul ca spectacol mediatic (autor Dan Constantin Mireanu)

Preluare de pe site-ul Trustului de presă al Ministerului Apărării Naționale:

Joi, 12 octombrie, în Sala de spectacole Eusebiu Ștefănescu a Palatului Cercului Militar Național (CMN), a avut loc lansarea volumului Războiul ca spectacol. Perspective și interpretări privind experiențe ale jurnaliștilor de război, alături de filmul documentar This Desert City, semnate de locotenent-colonelul Dan Constantin Mireanu.

Dubla lansare de la CMN a stârnit interesul publicului. Nu știu cât datorită subiectului cărții sau a filmului, dar cele două s-au completat reciproc, astfel încât a generat discuții în jurul ideii de spectacol, de subiectivitate jurnalistică și responsabilitatea celui care relatează dintr-un teatru de război. Baza Aeriană din Kandahar (KAF), care face obiectul filmului, a stârnit curiozități, mai ales din partea celor care nu au avut prilejul să calce într-o astfel de bază militară.

Cartea publicată la Tritonic, proaspăt ieșită de sub tipar, se referă la spectacolul pe care media îl creează în jurul războiului și include perspective și interpretări din partea unor jurnaliști care au fost în teatre de operații. L-am întrebat pe locotenent-colonelul Mireanu cum ajungem să vedem războiul ca pe un spectacol și cine sunt cei responsabili de această imagine a conflictului militar.

De ce războiul ca spectacol? Pentru că așa îl vedem prezentat, indiferent de cum este realitatea teatrului de operații. Este suficient să ne uităm la orice jurnal de știri și o să vedem burtiere alarmante. O să vedem că și România e în război, chiar dacă nu e. O să vedem un soi de apocalipsă, care împrumută din sfera de ficțiune cinematografică, începând de la decoruri, felul în care se îmbracă jurnalistul, felul în care anunță pericolul iminent, toate având menirea să îl țină pe telespectator în fața televizorului, explică autorul.

Pentru spectatorii lipiți de ecran este dificil să verifice veridicitatea „spectacolului” prezentat, pentru că nu au posibilitatea de a merge la fața locului. Realitatea pe care o cunosc este mijlocită de jurnaliști. Astfel, apare o altă întrebare: unde sunt subiectivitatea și responsabilitatea jurnalistică?

Subiectivismul e specific fiecărei ființe umane. Atunci când trăiești în mijlocul unui pluton, a unei companii, mănânci zi de zi cu acei militari, le știi problemele, le cunoști copiii, durerile, bucuriile, e greu să te detașezi total, să revii într-o zonă cu totul obiectivă, mecanică, matematică și să scrii.

Pe de altă parte, un jurnalist care merge cu trupele nu o să știe niciodată ce-i de partea cealaltă a baricadei, pentru că el n-are voie să părăsească subunitățile care îl apără. Unde intervine subiectivismul de dragul spectacolului? Cred că e mai degrabă în trustul de presă care funcționează ca un business. Trebuie să livrăm ceva spectacular, ceva interesant, ceva care să țină în fața micului ecran, care să vândă, afirmă locotenent-colonelul Dan Mireanu.

Spune că problema nu e la felul în care un trust de presă își concepe și vinde materialele jurnalistice, ci la faptul că publicul nu știe exact cum să descifreze ceea ce vede. Din acest motiv, volumul invită la prudență, la gândire critică, astfel încât un spectator să știe, atunci când deschide televizorul, că se uită la un fel de ficțiune, construită conform unor convenții.

Publicul în general este, de multe ori, robul unor anumite imagini, unui anumit tip de discurs. De cele mai multe ori, cu foarte rare excepții, nu este capabil să discearnă între ceea ce i se oferă și ceea ce poate să citească, să afle, să descopere printr-o investigare suplimentară. Media în general, din punctul meu de vedere, formează anumite convingeri și, din nefericire, sunt foarte greu de schimbat, spune și colonelul Florin Șperlea. Din punctul lui de vedere, responsabilitatea jurnalistului este exclusiv în conștiința lui.

Cartea este una de povești, fiind vorba de interviuri, și un doctorat, o lucrare științifică. Orice om curios despre cum percepe jurnalistul războiul în care a fost trimis pentru a scrie poate să citească poveștile din carte. Deci, dincolo de o carte pur științifică, este un document, o carte de povești adevărate.

Probabil că acest subiect nu ar fi putut fi tratat de altcineva decât de Dan Constantin Mireanu, care are o anumită sensibilitate, care este militar, care a putut să fie trimis [în Afganistan]. Când se adună foarte mulți factori la un loc, lucrurile ies de cele mai multe ori bine, afirmă editorul, Bogdan Hrib, coordonatorul colecției Media în care a apărut cartea.

Dan Constantin Mireanu este un adevărat profesionist în arta comunicării, un nume distinct în jurnalismul militar, surprinzător și original, atent la viață, la lume, la forța vitală a legăturii umane. Construiește direct și consistent respectul de sine, respectul față de altul și, mai ales față de munca făcută așa cum se face pentru că are ca fundament o formare profesională temeinică, atestată, validată în timp.

În Războiul ca spectacol, ca și în filmul This Desert City, libertatea sa de exprimare este evident mai mare, urmărind astfel o viziune mai largă asupra vieții de militar, deoarece el transmite treptat un real spectacol, un sentiment al aparținerii unui loc prin relațiile subiecților săi cu mediul lor, adaugă colonelul Cristian Dorca, directorul CMN.

Anexa cărții face trimitere, printr-un cod QR, spre filmul despre KAF și forțele coaliției din Afganistan. Acesta poate fi vizionat ca material didactic. Deși are forma unui documentar, This Desert City este realizat din punctul de vedere al jurnalistului și militarului care și-a petrecut mai bine de șase luni în misiune în Kandahar și care a văzut lucrurile într-un anumit fel. Include un subiectivism asumat de autor, motiv pentru care și îl oferă drept exemplu de cadraj mediatic. Mai multe despre film puteți citi într-un material anterior.