Blogtour DezOnoare, de Awais Khan

8 bloggeri români au participat la blogtour-ul romanului DezOnoare, de Awais Khan, lansat la Gaudeamus 2023. Mai jos, câte un fragment din recenziile apărute pe blog și link spre articole:

Un thriller inedit, a cărui acțiune se petrece în Pakistan și scoate la lumină anumite practici înapoiate și crude din lumea islamică despre care mulți au auzit doar la televizor și care par a se petrece într-o lume îndepărtată, legendară, aproape imposibilă, desprinsă parcă din poveștile de groază și care pe noi n-ar trebui să ne afecteze. Ei bine, nu, sunt cât se poate de actuale și nu se petrec în triburi de pe insule îndepărtate, ci nu foarte departe de porțile Europei. Nici în zorii istoriei, ci anul acesta, ieri, azi și poate chiar și mâine. Awais Khan, cu siguranță unul dintre primii autori pakistanezi publicat în limba română, s-a documentat timp de doi ani și a străbătut satele pakistaneze și cartierele din Lahore, unul dintre marile orașe supraaglomerate din Pakistan, oraș în care s-a născut, a copilărit și locuiește, pentru a se documenta pentru No Honour (DezOnoare, cum l-am numit noi), apărut în 2021 la Editura Orenda Books din Marea Britanie și, iată, în anul de grație 2023, și în România, la Editura Tritonic.

Liviu Szoke (traducător) în Biblioteca lui Liviu

DezOnoare este un roman care va scrijeli câteva urme pe marginea sufletelor sensibile. Dar va săpa într-un mod remarcabil, asumat și conștient, aș spune eu, în mijlocul curiozității cititorilor. Dacă vreți, considerați romanul lui Awais Khan drept o rampă de lansare pentru alte povești din aceeași sferă, încununate de aceleași speranțe și tulburate de aceleași practici greu de înțeles.

Awais Khan devine vocea femeilor într-o lume a bărbaților. Conduși după reguli crude, bazate pe concepte vechi și judecăți de valoare, bărbații din micuța așezare aleasă de autorul pakistanez vor stârni repulsie, revoltă și multe murmure colective. Nu-i ușor să citești despre poveștile astea, nu-i ușor să îți închipui că, în zilele în care noi ne bucurăm de libertate de exprimare și de conduită, undeva, într-un colț de lume, niște fete sunt înecate în lacuri chiar de bărbații din familia lor. Nici nu vreau să mă gândesc la cât de greu le este lor, celor care trăiesc cu greutatea de a fi femeie. Încă din prima clipă de viață, încă de când dau piept cu lumea crudă în care se nasc, femeile acestea stau cu capul plecat, își înghit cuvintele și își ascund adevăratele trăiri. (…)

DezOnoare este o lecție de iubire, o poveste care înfățișează relația specială dintre tați și fiice. Dar este și o poveste care ne arată că e de ajuns un singur om care să ne iubească. Acel om va întoarce toate pietrele pământului pentru a ne găsi. Iar iubirea, acest minunat medicament, va deveni și va rămâne colac de salvare.

Anca Adriana Rucăreanu în Anca și cărțile

Este „cruntă” povestea, mai ales că autorul s-a documentat mult în satele din Pakistan, unde încă acetse legi sunt valabile. Locurile în care așa-zisa onoare e mai presus decât viața femeilor și a bebelușilor, unde femeile sunt considerate doar niște posesiuni, niște obiecte cu care bărbații pot face ce vor. Ele nu merg la școală, nu au voie să învețe să scrie sau să citească, nu pot avea opinii, nu li se permite să se opună soțului, fratelui, tatălui, sau bătrânilor satului, nu au voie nici măcar să gândească. Orice greșeală aduce după ea pedepse de la biciuire până la moartea prin înec sau spânzurare, iar bebelușii „născuți din flori” sunt înecați în găleți cu lapte, pentru a fi „purificați”. (…) În „DezOnoare” am întâlnit niște povești răscolitoare, cu personaje dezumanizate total. Cum poate un tată, un frate, un soț chiar, să se supună ideilor unui grup de bătrâni, care, în numele onoarei, condamnă cu plăcere și voluptate fapte văzute sau închipuite de ei. Și totuși nici măcar poliția nu putea împiedica să se pună în aplicare legea onoarei de către jirga. Numai râul știa câte suflete luase!

Arcidalia Ghenof în Literatura pe tocuri

În romanul DezOnoare, scriitorul Awais Khan aduce în lumina reflectoarelor o poveste cutremurătoare despre iubire, onoare și sacrificiu.Istorisirea sa expune practicile sinistre ale unei comunități pakistaneze tradiționale și implicațiile lor devastatoare asupra vieților personajelor.Romanul DezOnoare oglindește nu doar dramele personale, ci și cutumele culturale absurde care duc la tragedii evitabile.Într-un context în care femeile sunt tratate ca mărfuri și bărbații au drept de viață și de moarte asupra lor, volumul oferă o perspectivă înfricoșătoare asupra unor practici persistente în lumea contemporană. Awais Khan, prin forța narativă a romanului său, subliniază necesitatea unei schimbări și a confruntării cu propriile prejudecăți și convenții sociale. Într-un mod tulburător, DezOnoare aduce la lumină latura întunecată a unei societăți conservatoare, chiar fanatice, subliniind că, în ciuda unor evoluții aparente, unele tradiții învechite și practici brutale își fac încă simțită prezența în inimile oamenilor. (…) nu este doar o ficțiune captivantă; este și un strigăt de conștientizare asupra unor realități crude din comunitățile rurale pakistaneze.Autorul abordează fără autocenzură tabuurile legate de femei, iubire și onoare, expunând cititorii unui univers exotic dur, în care vechile tradiții pot deveni sentințe de moarte. Prin prisma personajului Abida, Khan aduce în prim-plan dilemele complexe cu care se confruntă femeile în căutarea identității și a libertății personale într-o societate strâns legată de norme patriarhale.

Marius în Analogii-Antologii

Violență, suferință și disperare, cred că sunt cele mai potrivite cuvinte care descriu romanul lui Awais Khan. (…) Deși e o ficțiune, „DezOnoare” are la bază cazuri reale, petrecute în micile comunități rurale pakistaneze, în care fete de nici șaisprezece ani au fost ucise cu pietre, arse de vii sau înecate pentru că au rămas însărcinate înainte de căsătorie sau pentru că, pur și simplu, au refuzat să se mărite cu bărbatul ales de către familie. Iubirea nu-și are locul în aceste comunități, onoarea fiind cea care dictează legea, iar din acest motiv, crimele sunt permise, mai ales dacă sunt săvârșite pentru spălarea reputației, caz în care nici măcar poliția nu se implică. Lumea musulmană se ghidează după alte reguli, pe care noi, europenii, care vedem (de bine, de rău) în femeie un egal, nu le înțelegem pe deplin și care ni se par primitive și barbare, ba chiar demne de condamnat, însă trebuie să luăm în considerare faptul că sistemul lor de gândire și de a acționa este complet diferit de al nostru. Femeia musulmană trăiește pentru un singur scop, și anume să-și mulțumească bărbatul. Și cum poate face acest lucru? Supunându-se fără să crâcnească și născând cât mai mulți băieți. (…) Stilul deosebit al scrierii, perspectiva plină de speranță într-un viitor diferit, departe de violență și frică, vârtejul de emoții ce răzbat din greutățile prin care trece Abida, dar cel mai important, întrezărirea unei schimbări ce nu poate fi dezrădăcinată, fac din „DezOnoare” o lectură ce merită adăugată în bibliotecă și, neapărat, pe lista de Want to Read.

Mădălina în Cărțile Mele și Alți Demoni

E greu să citești o carte de o cruzime greu de digerat când știi că lectura reflectă atât de sincer realitatea. Cu toate că este ficțiune, cartea deapănă povești de viață despre care mulți dintre noi ori n-avem habar, ori nu avem cum să le schimbăm, ca să nu mai zic că mulți nu vor să le schimbe. Despre anumite obiceiuri islamice barbare este vorba și în romanul scris de Awais Khan – DezOnoare. (…) Stilul lui Awais Khan este unul direct, dar fluid, ce nu are nevoie de prea multe metafore pentru a impresiona, faptele descrise jucând rolul atât al acțiunii, cât și al afectivității emotive. Trebuie să recunosc că am rămas surprinsă când am aflat că cel ce a scris cartea este bărbat, mai ales când vine vorba despre o țară ca Pakistan. Să așterni pe hârtie o poveste unde soarta femeii este pusă pe tavă cu o așa sinceritate necesită nu numai un mare talent, dar și un curaj nemaipomenit, și se pare că Awais Khan le are pe amândouă din belșug. (…) Ficțiunea contemporară scrisă de Awais Khan este dramă vie, este un thriller realist al zilelor noastre, este o lectură numai pentru publicul matur ce cu siguranță nu are în plan o poveste drăgălașă de iubire. De citit pentru a nu da la o parte soarta a milioane de femei din țările musulmane, care, din păcate, nu pot spera nici măcar la respect uman, darămite egalitate.

Ioana în Ciobanul de azi

DezOnoare este o carte pe care o citesti cu sufletul la gura, insa in acelasi timp cu inima distrusa in bucati. Spre deosebire de cartile pe care le citesc eu de obicei, cu criminali in serie, aceasta are o mare problema: nu este despre niste oameni nebuni, dereglati, foarte putini, ci despre niste OBICEIURI pe care, in anumite colturi ale planetei, le au multi oameni. Foarte multi. Mult prea multi. Dezonoare ne vorbeste despre modul in care este tratata femeia in Pakistan, despre modul in care vad unii onoarea. Pentru barbatii de acolo, femeile nu doar ca sunt inferioare, ca nu au voie sa mearga la scoala, dar sunt din start imorale. Unul dintre personaje, un bogatan traficant de droguri, isi ucidea propriii copii daca acestia erau de sex feminin. Pur si simplu nu suporta ideea de a avea urmasi de sex feminin. (…) Pentru ca tot vorbeam de droguri, trebuie sa va spun ca acesta este al doilea subiect major al romanului Dezonoare. Despre cum drogurile sunt folosite de traficanti, de manipulatori, atat pentru a se imbogati, cat si pentru a-i tine in lesa pe altii. Daca ai reusit sa-l faci dependent, iar tu ai drogul necesar, ai reusit sa-l subjugi. Este al tau pentru totdeauna, nu-ti va iesi niciodata din cuvant.Multe carti thriller vorbesc despre droguri doar din perspectiva traficantilor care se lupta cu politia: cum ii mituiesc pe politisti, cum se lupta cu rivalii, cu se ridica si apoi decad. Aceasta carte ne arata si partea cealalta, cat rau fac acesti traficanti, DE CE ii urmareste politia, DE CE fac ei rau societatii. Ma rog, unii stiu deja, au cunoscut dependenti, au avut tangente cu ei.Nu pot sa inchei fara sa va vorbesc despre ritmul cartii Dezonoare: unul alert, te tine in priza, se schimba contextul, se schimba protagonistii secundari. Insa cei principali raman aceiasi.Dezonoare este un roman excelent, care desi e fictiune, ne arata o realitate zguduitoare a zilelor noastre.

Emil Călinescu în CitestE-MI-L

Uneori am impresia că ar trebui să mă informez mai mult, să știu mai multe, să fiu la curent, cu precizie, cu ceea ce se întâmplă în jurul meu. Iar prin „jurul meu” mă refer la întreaga lume în care trăiesc. Evident, nu am capacitatea de a asimila o gamă atât de variată de informații, însă, date fiind condițiile, poate unele ar trebui prioritizate. Iar ceea ce se întâmplă în Pakistan, printre altele, ar trebui să îmi fie mult mai cunoscut. Vorbeam cu o prietenă despre nefericitul și greșitul război actual, și mi-am dat seama că nu pot decât să ascult. Pe moment, m-am simțit prost pentru că nu știu mai multe, însă am meditat asupra acestui lucru – nu este vorba despre nepăsare, ci despre neputință. Nu este vorba despre faptul că nu mă privește, ci despre faptul că, în fața unor orori atât de dezaxate, sunt neputincios. Și mi-am dat seama că „lipsa-de-informare” este, de fapt, un mecanism de coping – prefer să NU știu mai multe, să NU mă informez, să NU fiu la curent, pentru că altfel știu că m-aș duce rău la vale, că aș avea parte de trăiri nedorite. Fiindcă, iarăși, sunt neputincios. Ce poate face omul în fața unei uri atât de puternice, atât de nestăvilite…? (…) ste o carte necesară, o carte care tratează probleme actuale, o carte bine scrisă, șocantă, care te urmărește mult timp după ce o vei fi citit-o. Awais Khan spune o poveste „fără perdea”, nu ezită să ne prezinte motivele pentru care au loc crimele „în numele onoarei”, nu ezită să ne prezinte motivele pentru care tații își ucid fiicele, frații își ucid surorile, și, implicit, ce anume îi predispune să facă acest lucru. Da, romanul lui Awais Khan cu siguranță merită citit de către oricine, fiindcă abordează subiecte cu care ar trebui să fim cât de cât la curent.

recenzie pe falled