Acum ceva vreme, într-un context pe care nu mi-l mai amintesc exact (sau poate că au fost mai multe ocazii, cine știe?) am fost întrebat cum se publică la Tritonic. M-am gândit o clipă și apoi am răspuns râzând: „Pe pile…”
De fapt ar fi trebuit să răspund mai exact: „Pe prietenii…”
De ce prieteni și prietenii? Pentru că relația autor – editor nu e nici simplă, nici liniară, pentru că fară un pic de chimie (e la modă expresia asta, deși sună cam aiurea!) între cei doi parteneri, nu prea iese mare lucru.
Iar acum la LibFest am parte de trei prieteni:
Cartea nimicurilor a lui Dănuț Ungureanu este o poveste sinceră și întortocheată, pe alocuri, cred, poate, nu știu, autobiografică… o poveste foarte, foarte umană. Așadar, prietenul Ungureanu scrie pentru cititori așezați și, în același timp, neastâmpărați… cu multă măiestrie în vorbe și-n poveste.
Apoi Himere – noul caz al comisarului ușor infidel, Anton Iordan – este o poveste polițistă clasică, plină de umor, dar care are un clue neașteptat. Cei doi – Iordan și Matache – sunt prinși într-o anchetă la nivel național în care apar o mulțime de personaje noi – polițiste, parcă rupte din viață. Un adevărat festin mystery & thriller.
Ei bine, Instinct criminal e tot opera unui prieten, Thomas Enger, un autor norvegian, pe care am avut ocazia să-l cunosc față în față (nu online!) să vorbesc cu el vrute și nevrute, la fel și cu editoarea lui britanică, Karen Sullivan de la Orenda, acum doi ani, la Newcastle Noir. Să mai adaug că volumul mi-a fost recomandat de o altă prietenă, Johana Gustawsson pe care o știți din Block 46 și MOR… Vorba aia, prietenii prietenilor mei… devin autori Tritonic.
Pe curând, să vă văd în lansări (online și poate că… printr-o minune și… dar să nu sperăm prea mult!)
La bună revedere.
PS Așadar PR vine de la prieten nu de la public relations… J