Recenzii de iulie, 2024

Trei într-o rablă. Și Papi

Dănuț Ungureanu

colecția Serie de autori, Tritonic, 2023

În mod cert veți fi citit și vă veți fi amuzat, cu decenii în urmă, cu celebrul „Trei într-o barcă (fără a mai socoti și câinele)” de Jerome K. Jerome, un roman în care trei prieteni și un câine pornesc într-o aventură pe Tamisa. Semnalăm astăzi un roman oarecum asemănător, nu doar ca titlu,  amuzat, dar firește mai grobian, în care ne putem delecta cu aventurile unor prieteni, în România de acum 24 de ani.

Scriu editorii:  „Un roman despre anul de cumpăna 1990. Cronica uimitoarei zăpăceli naționale. Primele salve ale tunurilor politice. O mărturie a incredibilelor mineriade. Oameni obisnuiti, captivi ai neobisnuitului. Mai târziu, intr-o analiză tehnică a episodului, mi s-a explicat avantajul cozii de târnăcop față de cea a lopeții. Dacă vrei să spargi un cap, ori să lovesti repede si des o spinare, dimensiunea contează. Coada de lopată e prea lungă, greu de manevrat, cea de târnăcop e numai bună. Va fi patria noastră o mașina puternică, elegantă, modernă, care porneăte la prima cheie si ne duce oriunde, chiar si in viitor? Sau rămâne aceeași rablă dragă, pe care-o cârpim uneori cu niste izolirband, o sârmă, un ciorap in locul curelei de transmisie? – Anonim, sfarsitul sec. XX”

Dănuț Ungureanu ne aduce volumul „Trei într-o rablă. Și Papi”, în care ne delectăm cu aventurile unui grup de prieteni în anul de mare însemnătate pentru România, 1990. Călătoriile lui Papi și ale prietenilor în Bulgaria, sau prin România, la mare și la munte, într-o mașină prăpădită, dar ambițioasă, ne dau prilejul să urmărim dezbateri între intelectuali, chefuri de pomină, pățanii teribile, reflecții pe seama vieții în general. Patroni de pensiune, primari corupți, hoși la drumul mare, persoanje diverse, femei fatale, o adevărată faună, bancuri vechi Un roman care stârnește nostalgie.

Stelian Țurlea pe amosnews

 

Ne-pacea informațională. Cine pierde și cine câștigă în epoca hiperconectivității?

Alina Bârgăoanu

colecția Comunicare media, Tritonic, 2024

În volumul „Ne-pacea informațională. Cine pierde și cine câștigă în epoca hiperconectivității?”, apărut la Editura Tritonic, Alina Bârgăoanu, decan al Facultății de Comunicare și Relații Publice (SNSPA) și autoare a numeroase articole pe tema schimbărilor din mediul digital în ce privește tehnologia și societatea, reunește articole apărute pe mai multe platforme, și mai ales în ziarul „Gândul”, în perioada 2019-2023.
Cu această colecție de articole, autoarea invită la reflecție în ce privește impactul pandemiei de COVID-19, al războiului din Ucraina și al „ne-păcii”, într-o lume tot mai conectată, pe de o parte și tot mai dezbinată pe de alta, într-o lume în care informațiile de calitate merg mână în mână cu dezinformările și știrile false, într-o lume în care Inteligența Artificială pare să tindă spre excelență, să ne rezolve tot mai multe probleme, dar să redefinească deopotrivă tehnica și creativitatea și să devină tot mai „umană”, în timp ce oamenii tind să devină, parcă, tot mai puțin oameni, tot mai puțin capabili de a funcționa spre un scop comun și nevoiți să se descurce într-un univers haotic creat chiar de ei în care „criză” și „schimbare” sunt cuvintele de ordine.

Cristina Maria Mitrea pe semn_de_carte_4arte

 

Timpul curge spre Mandalay

Lucian Dragoș Bogdan

colecția SFFH, Tritonic, 2024

Romanul este o povestire în ramă, procedeu epic prin care Lucian reușește să ne imerseze în diverse lumi fantastice, unele atingând science fictionul, altele nu, legându-le între ele, în ciuda subiectelor diferite. Narațiunea cadru are ceva din O mie și una de nopți. Șeherezada este Rosy, în ciuda numelui… un mascul, iar dormitorul este sala de mese a unei crâșme, numite Intrândul Ximenului. Motivația existențială există și în această poveste, doar că nu atât de intensă precum în O mie de…. Rosy este adeptul unui curent științific care susține că Gigantul (Pământul lor) se învârte în jurul Farului, iar acesta în jurul alte corpuri și tot așa. (…) Volumul poate fi citit cu egală plăcere, atât de iubitorii de science fiction cât și de cei ai fantasticului de tip mitologic. Lumile imaginate de Lucian-Dragoș Bogdan atrag prin bogăția detaliilor, a ideilor vehiculate (ceea ce, fără îndoială, este punctul forte al volumului), dar și prin mizele puse în joc. Chiar prin narațiunea cadru, povestea bătăiosului Rosy, înțelegem că Lucian nu a scris aceste povestiri doar pentru a face artă pentru artă, ci și pentru a ne oferi motive de reflecție asupra unor problematici contemporane, totul împachetat într-un cadru science fiction, gen în care autorul excelează.

Daniel Timariu în Galaxia 42 nr 48-49 / iunie-iulie 2024

 

Diamantul negru

Ana-Maria Gavrilă

colecția Thriller & Mystery, Tritonic, 2024

Nu știu cine este Ana-Maria Gavrilă, în afară de faptul că e autoarea volumului „Diamantul negru” apărut la Editura Tritonic, dar ce m-am lămurit e că scrie foarte bine. Am citit cu un interes crescând acest roman întins pe mai multe zeci de ani, care e și thriller, e și un pic telenovelă, e și cu polițiști la treabă, și cu dispariții și crime, și cu femei distruse de dragoste, și cu bărbați ticăloși și cruzi, și cu greșeli de tinerețe care urmăresc persoanele afectate tot restul vieții oriunde s-ar afla, și secrete înfiorătoare scose la iveală când spațiul care le conținea nu le mai poate păstra… în orice caz, are multe elemente care te țin bine prins în poveste de la început până la sfârșit. (…) Acest „mister din Delta Dunării”, căci acolo au loc grozăviile, este o lectură minunată, singura chestie care mi s-a părut un pic nelalocul ei a fost relația dintre cele două personaje principale ale prezentului. Posibil să dau un spoiler, dar, pe bune, ce femeie matură care nu pare nicidecum ultima proastă se apucă de relații intime neprotejate cu un bărbat cunoscut cu câteva zile în urmă, în condițiile în care mai și știe că ăla mai este implicat foarte personal cu încă două femei? :))) Dar, lăsând la o parte dilemele mele despre sănătatea intimă a personajelor acestui roman, cartea chiar este bună și o recomand cu drag.

Cristina-Maria Mitrea pe Facebook (4arte)

 

Cine a ucis-o pe Heidi

Marc Voltenauer

colecția Thriller & Mystery, Tritonic, 2020

„Cine a ucis-o pe Heidi” de Marc Voltenauer este un thriller captivant, care m-a ținut cu sufletul la gură de la prima până la ultima pagină. Marc Voltenauer, născut în 1973 la Versoix, este un autor elvețian remarcabil de romane mystery & thriller. El a fost denumit „Prințul romanului polițist” și pe bună dreptate, deoarece reușește să înnegureze pistele și să mențină suspansul pe parcursul întregii povești. (…) Ceea ce m-a impresionat cel mai mult a fost abilitatea lui Voltenauer de a combina elementele clasice ale unui thriller polițist cu detalii culturale și istorice specifice regiunii elvețiene. Acest aspect îmbogățește povestea și oferă o perspectivă fascinantă asupra locului și a oamenilor care trăiesc acolo. Intriga este magistral construită, plină de răsturnări de situație neașteptate și indicii subtile care te fac să-ți schimbi constant teoriile despre identitatea criminalului. Scenele de crimă sunt descrise cu o finețe și un dramatism care te țin pe marginea scaunului, iar detaliile anchetei sunt atât de bine lucrate încât te simți parte din investigație. Finalul este absolut spectaculos, lăsându-te cu un sentiment de satisfacție profundă și dorința de a citi mai multe cărți scrise de acest autor talentat. Voltenauer reușește să țeasă o concluzie neașteptată și totuși perfect logică, care îți va rămâne mult timp în minte. În concluzie, „Cine a ucis-o pe Heidi” este o carte pe care o recomand cu toată căldura tuturor iubitorilor de mistere și thrillere. Marc Voltenauer a reușit să creeze o poveste memorabilă, care nu doar că te ține captiv, dar te și face să gândești și să simți împreună cu personajele. Este o lectură pe care nu o vei putea lăsa din mână și care îți va rămâne mult timp în suflet.

Cristina Lazăr pe carti.blog

 

VOCI DIGITALE IN PANDEMIE. Mediatizarea online a scriitorilor prin autoexpunere. Strategii de promovare a cărților

Corina Ozon

colecția Comunicare media, Tritonic, 2024

Aparent vizând doar un anumit tipar de comportament al scriitorilor privind autoexpunerea în spațiul virtual în perioada pandemiei, lucrarea Corine Ozon deschide căi multiple de analiză a unui fenomen mult mai amplu, de configurare a unei memorii colective într-un spațiu nou, după criterii distincte (…) De aici rezultă și marea calitate a lucrării Corinei Ozon: ea nu analizează pădurea simbolică (hățișul literar contemporan)privind din interior, ci se situează în afară, utilizând un instrumentar analitic provenit din științele comunicării și din alte științe conexe (sociologie, antropologie) – acest aspect este subliniat în postfață de Daniel Rovența-Frumușani – arătând lumii hainele cele noi ale scriitorului.

Adrian Lesenciuc în Tribuna, nr 522, 1-15 iunie 2024