Blog.Tritonic.ro Cititul nu dăunează sănătății!
Stimate domnule Sorin Mitulescu, felicitări pentru volumul coordonat de dumneavoastră „Sociologi în comunism. Inceputurile unei profesii fără statut”, Editura Tritonic, 2021.
Vă rugăm să ne spuneți cum a luat naștere ideea unui asemenea volum?
Cartea se datorează într-o primă instanță pandemiei. În 2020 ar fi trebuit să organizăm o întâlnire a promoției 1975 (45 de ani de la absolvirea secției de sociologie din București). Nemaifiind posibilă o asemenea întîlnire fizică, am cerut colegilor să scrie câte o scurtă relatare privitoare la experiența lor personală la primul loc de muncă, în calitatea de atunci de foarte tineri sociologi. Au răspuns 24 sau 25 de absolvenți. Ideea inițială a fost ca această culegere de texte să circule printre colegi. Dar eu, adunând contribuțiile (desigur diverse, inegale, unele strict la subiect, altele divagând cu mai mult sau mai puțin talent literar) mi-am dat seama că mă aflu în fața unui valoros material de istorie orală care ar merita aprofundat, analizat și în cele din urmă publicat. Așa a apărut ideea interviurilor de aprofundare (alăturate unora dintre evocări) ca și adăugarea unor interviuri cu foști profesori și totodată analizele transversale pe care le-am întreprins într-un capitol separat.
Care considerați că au fost principalele provocări ale profesiei de sociolog în ultimele decenii ale perioadei comuniste?
În România, în cei câțiva ani de de învățământ superior sociologic, se fomaseră în rândul studenților (dar și al cadrelor didactice) așteptări lipsite totuși de temei real privind perspectivele profesionale ale sociologilor. În schimb, la locurile de muncă, în multe cazuri exista o mentalitate nefavorabilă exercitării profesiei de sociolog. Nu peste tot, dar o asemenea mentalitate era predominantă. Și neîntâmplător, aceasta nici nu a fost vreodată, pe parcursul perioadei comuniste inclusă în nomenclatorul profesiilor reunoscute oficial. Pentru că – să recunoaștem – era foarte greu să folosești serviciile noilor specialiști și totodată să nu aduci atingere unor rânduieli deja tradiționale: proceduri birocratice, promovare bazată pe relații personale, ideologie egalitară, autoritarism, patriarhalism etc.
Pe de altă parte, nici pregătirea din facultate nu luase în considerare să-i înarmeze pe viitorii sociologi cu abilități specifice pentru a face față unui mediu ostil practicării unei sociologii academice. Viitorii sociologi erau pregătiți ca și cum ar fi urmat să se insereze profesional în colective de cercetare extinsă, cu deosebire de tip cantitativ. Or aceste condiții nu erau îndeplinite aproape de nici un loc de muncă la care au fost repartizați colegii mei în vara lui 1975. Asta i-a obligat pe cei mai mulți dintre ei să inventeze diferite strategii de supraviețuire atât profesională cât și personală.
Citește tot interviul pe site-ul: RomâniaSocială.ro.